Aplicatii Practice

Teste grilă Test 1 HTML Test 2 HTML Test 3 HTML Test 4 HTML Test 5 HTML Test INTERNET

VERIFICĂ - ŢI CUNOŞTINŢELE!

Întrebări
Aplicaţie HTML 1(- 76kb)
Aplicaţie HTML 2 dată la concursul "Evaluare în Educaţie"
Aplicaţie HTML 3 - realizarea unui tabel
Aplicaţie HTML 4 - rezolvată(- 128kb)
Aplicaţie HTML 5 dată la concursul "Evaluare în Educaţie 2010-2011"

Jocuri

Publicarea pe Internet a unui website

Despre modul cum se publică şi întreţine un website, puteţi citi aici.

Cum se realizează o legătură pe o imagine?

O legătură pe o imagine se realizează exact ca şi o legătură pe text cu diferenţa că url-ul imaginii va lua locul textului. De exemplu:

Secvenţa

va realiza:

Observaţie! Se pot utiliza imagini având numeroase formate; ex: bmp, jpg, jpeg, gif, etc.

Maparea unei imagini

Cu siguranţă aţi remarcat, când navigaţi pe web numeroase “map”-uri (map=harta). Ele pot fi considerate, practic, legături extinse, pe o imagine. Cel mai elocvent exemplu de map este chiar imaginea cu harta lumii. Se poate realiza câte o hiperlegătură către imaginea cu harta fizică a fiecărui continent în parte, aceasta putând fi vizualizată la executarea unui click în zona continentului respectiv. Analog, în cadrul fiecărui continent se găsesc mai multe ţări, în fiecare ţară mai multe oraşe, etc.

Pentru maparea unei imagini avem nevoie, în primul rând, de o imagine (map - de la care să pornim - pe care o vom introduce cu atributul “ usemap ” în tag-ul “img”), trebuie să identificăm şi să delimităm bine zonele hărţii (definite în elementul “area”) şi legăturile corespunzătoare acestora. Numele mapării imaginii specificat prin atributul usemap este, de fapt, un URI (Unique Resource Identifier), ceea ce înseamnă că se poate referi la o “hartă” aflată în alt fişier de pe site.

Definirea unei hărţi se realizează cu tag-urile <map></map>. Astfel îi putem transmite browserului care sunt zonele (contururile) speciale şi ce link corespunde fiecăruia.

De asemenea, putem defini şi modalitatea prin care se pot explora conţinuturile hiperlegăturilor realizate: la executarea unui click (folosindu-se atributul “onclick”), la executarea unui dublu click (“ondblclick”), când o tastă este apăsată (onkeypress),etc.

Fiecare mapare a unei imagini are un nume (name) şi conţine mai multe tag-uri area. Tag-urile area au următoarele atribute:

shape =” rect | circle | poly | default ”.
Atributul shape precizează forma ariei. Valorile posibile sunt:

•  point (x,y)

•  rect (forma dreptunghiulară) necesită coordonatele colţurilor din stânga-sus şi dreapta-jos,

•  circle (forma circulară) necesită coordonatele punctului central şi un număr care să genereze raza cercului,

•  poly (un poligon arbitrar cu 3 sau mai multe vârfuri) în cazul polinoamelor trebuie definite atâtea perechi de coordonate câte colţuri sunt,

•  default (reprezintă restul imaginii care nu este definită în tag-urile area);

coords =" coordonate "
Acest atribut precizează coordonatele care definesc colţurile ariei. Coordonatele depind de forma ariei specificată prin atributul shape.

Observaţie! Hărţile pot fi codate şi cu ajutorul elementului “ OBJECT ” în locul elementului “map”. Atributul pentru autodefinirea elementului “object” este “ SHAPES ”.

De exemplu:

Am exemplificat până acum hărţile ce ţin de client, fără să amintim nimic de cele care ţin de server. Ele au mai multe dezavantaje cum ar fi viteza de execuţie net inferioară hărţilor ce ţin de client, dar au avantajul unei securităţi îmbunătăţite, motiv pentru care acest tip de mapare se face utilă atunci când utilizatorul doreşte să se conecteze la un server pentru a face plăţi cu cartea de credit.

TABELE

Cum se inserează un tabel?

Pentru a insera un tabel se utilizează eticheta dublă ”table” . Orice tabel este alcătuit din elementele :

•  Linia Tabelului <tr> ... </tr> ;

•  Titlul Tabelului <th> ... </th> ;

•  Coloanele tabelului (datele) <td> ... </td> ;

•  Sub-titlu tabelului <caption> ...</caption> ;

Cum se formatează un tabel?

Există o serie de atribute care, aplicate marcajului table realizează formatarea tabelului. Şi anume:

•  bgcolor = defineşte culoarea tabelului;

•  width = specifică lungimea tabelului (în pixeli sau procente din lungimea paginii);

•  height = specifică înalţimea tabelului (în pixeli sau procente din lungimea paginii);

•  border =grosimea liniei (în pixeli) ce defineşte tabelul şi înconjoară fiecare celulă

•  cellspacing = spaţiu dintre celule (în pixeli);

•  cellpadding  = spaţiu dintre linia celulei şi conţinutul acesteia (în pixeli);

•  align = controlează poziţionarea tabelului în pagină, cu următoarele atribute: left, right , sau center ;

•  background = controlează culoarea de fond a tabelului, care poate fi şi o imagine;

•  bordercolor = culoarea liniei din jurul tabelului;

•  bordercolorlight = culoarea luminoasă folosită de două linii din cele patru care înconjoară tabelul;

•  bordercolordark = culoarea întunecată folosită de două linii din cele patru care înconjoară tabelul;

•  frame = defineşte ce parte din afara tabelului să fie vizibilă ( void, above, below, hsides, lhs, rhs, vsides, box, border );

•  rules = defineşte ce parte din interiorul tabelului să fie vizibilă (none, groups, rows, cols, all);

Complexitatea tabelelor este dată, însă, de conţinutul acestuia, astfel că o celulă poate conţine o imagine, alta o legătură, un rând poate avea doar text, ş. a. m. d. . Acestea se realizează prin formatarea diferită a celulelor, implicit a liniilor şi coloanelor cu atributele specifice acestora:

Atribut	Valoare	Descriere
abbr	text	Realizează o versiune abreviată a conţinutului textual al celulei
align	left, right, center justify	alinierea datelor celulei pe orizontală
valign	top, middle, bottom, baseline	alinierea datelor celulei pe verticală
axis	category_name	comunică browserului care anteturi de rând sau de coloană se aplică unei anumite celule
bgcolor	rgb(x,x,x) #xxxxxx colorname	colorează fundalul unei celule
colspan	number	specifică pe cât de multe coloane ale tabelului se va întinde celula curentă
rowspan	number	specifică pe cât de multe rânduri ale tabelului se va întinde celula curentă
height	Pixels %	specifică înălţimea celulei
width	Pixels %	specifică lungimea celulei

Exemplul 1:

<html> <body> <h4> Normal border:</h4> <table border="1"> <tr> <td>First</td> <td>Row</td> </tr> <tr> <td>Second</td> <td>Row</td> </tr> </table> <h4>No border:</h4> <table border="0"> <tr> <td>First</td> <td>Row</td> </tr> <tr> <td>Second</td> <td>Row</td> </tr> </table> <h4>Thick border:</h4> <table border="8"> <tr> <td>First</td> <td>Row</td> </tr> <tr> <td>Second</td> <td>Row</td> </tr> </table> </body> </html>

Exemplul 2:

Exemplul 3:

 

REFERINŢE CĂTRE ALTE PAGINI WEB

De pe o pagină web se poate face trimitere la o altă pagină printr-o referinţă (legătură). Această legătură se realizează cu marcajul ancoră împreună cu un atribut de referinţă hypertext astfel:

•  <a href=”pagina_la_care_vrem_să_ajungem.html”>clik pe acest text şi ajungi la pagina dorită</a>.

O astfel de referinţă se poate face de asemenea şi prin intermediul unei imagini :

•  <a href=”imagine.jpg”>clik pe imagine şi ajungi la pagina web dorită</a>

•  Legatură spre un fişier din altă locaţie :

•  <a href=file://C.dir1/first.html>legatură cu first</a>

•  Legatură spre un server de fişiere:

•  <a href=ftp://ftp.netscape.com>Link spre server</a>

•  Legatură spre e-mail:

•  <a href=mailto:maria@yahoo.com”>Legatura spre e-mail-ul Mariei</a>

• Exemplu:

Folosirea instrumentelor Copiere, Decupare, Lipire pentru a copia text, imagine

Comenzile Cut, Copy şi Paste sunt comenzi aproape universale. Acestea sunt aproape în toate programele care lucrează pe computer şi au aceleaşi funcţii. Le puteţi folosi când lucraţi cu discuri, programe, dosare, fişiere, text, etc.

Cut (a tăia): Când folosiţi Cut obiectul respectiv (text sau imagine) este şters din locaţia respectivă şi dus în memoria Clipboard. Această informaţie va sta în memoria Clipboard până când folosiţi din nou comanda Cut sau Copy. De fiecare dată când folosiţi comanda Cut sau Copy informaţia din Clipboard este înlocuită cu noua informaţie.

Copy (a copia): Copy este similară cu Cut, doar că obiectul original nu este şters ci rămâne în continuare în locaţia respectivă şi în acelasi timp aceeaşi informaţie este pusă în memoria Clipboard. Aceasta informaţie va sta în memoria Clipboard până când folosiţi din nou comanda Cut sau Copy.

Paste (a lipi): Informaţia din Clipboard poate fi copiată (lipită) oriunde doriţi. Folosind comanda Paste (se citeste peist) informaţia asupra căreia aţi folosit ultima dată comanda Cut sau Copy se poate pune oriunde este poziţionat cursorul.

Clipboard: Clipboard este o memorie în care este stocată informaţia asupra căreia s-a folosit comanda Cut sau Copy. De fiecare dată cand executaţi Cut sau Copy înlocuiţi informaţia veche din Clipboard cu cea nouă. Puteţi folosi Paste de câte ori doriţi. Informaţia din clipboard se pierde odată cu oprirea calculatorului.

Sunt trei modalităţi de folosire a comenzilor Cut, Copy şi Paste. Prin folosirea meniurilor, a tastaturii şi a icon-urilor. Acest mod de lucru este aproape identic la toate programele.

Folosind meniul:
Cut

• Selectaţi ce vreţi să decupaţi (cut).
• Clic pe meniul Edit, din bara de meniuri.
• Clic Cut.

Paste

• Puneţi cursorul în locul în care vreţi să apară informaţia din Clipboard.
• Clic pe meniul Edit, din bara de meniuri.
• Clic Paste.

Copy

• Selectaţi ce vreţi să copiaţi (copy).
• Clic pe meniul Edit, din bara de meniuri.
• Clic Copy.

Folosind tastatura:
Cut

• Selectaţi ce doriţi să decupaţi (cut).
• Apăsaţi Ctrl+X.

Paste

• Puneţi cursorul în locul în care vreţi să apară informaţia pe care o aveţi în Clipboard.
• Apăsaţi Ctrl+V.

Copy

• Selectaţi ce doriţi să copiaţi (copy).
• Apăsaţi Ctrl+C.

Folosind icon-urile din bara de unelte:
Cut

• Selectaţi ce doriţi să decupaţi (cut).
• Clic pe icon-ul Cut din bara de unelte .

Paste

• Puneţi cursorul în locul în care vreţi să apară informaţia pe care o aveţi în Clipboard.
• Clic pe icon-ul Paste din bara de unelte .

Copy

• Selectaţi ce doriţi să copiaţi (copy).
• Clic pe icon-ul Copy din bara de unelte .

Fundaluri în HTML (HTML Background)

Backgrounds (Fundaluri)

Tag-ul <body> are două atribute prin care i se poate specifica folosirea unui fundal. Fundalul poate fi atât o imagine cât şi o culoare.

Bgcolor

Atributul bgcolor specifică o culoare de fundal a unei pagini HTML. Valoarea acestui atribut poate fi un număr hexazecimal, o valoare RGB sau numele unei culori.

Exemplu de folosire a atributului bgcolor căruia i se atrbuie culoarea negru în cele trei moduri enumerate mai sus:
<body bgcolor="#000000">
<body bgcolor="rgb(0,0,0)">
<body bgcolor="black">

Background

Atributul background specifică o imagine drept fundal pentru o pagină HTML. Valoarea acestui atribut este URL-ul imaginii care se doreşte a se folosi. Dacă imaginea este mai mică decât fereastra browser-ului atunci ea se va repeta de oricâte ori va fi nevoie pentru a umple fereastra browser-ului.

Exemplu de utilizare al atributului background:
<body background="clouds.gif">
<body background="http://www.w3schools.com/clouds.gif">

URL-ul poate fi relativ (ca în primul exemplu) sau absolut (ca în al doilea).

ATENŢIE!
Atunci cand utilizaţi imagini pentru fundal trebuie să aveţi în vedere câteva aspecte printre care:
Va creşte imaginea de fundal prea mult timpul de încărcare al paginii?
Cum va arăta imaginea de fundal comparativ cu alte imagini din pagină?
Va arăta imaginea de fundal bine cu culoarea textului din pagină?
Va arăta imaginea de fundal bine atunci când se va repeta pentru a umple fereastra browser-ului?
Va atrage imaginea de fundal prea mult atenţia de la textul din pagină?

Pont HTML

Atributele bgcolor, background, şi cele de text aferente tag-ului <body> nu se mai folosesc începând cu HTML 4 şi XHTML. World Wide Web Consortium (W3C) a scos aceste atribute din recomandările sale. În schimb recomandă folosirea foilor de stil în cascadă (CSS – Style sheets) pentru a defini proprietăţile elementelor HTML.

Inserarea unei Imagini

Grafica este unul dintre aspectele cele mai atractive la un site. Chiar dacă site-ul prezintă informaţii importante, este posibil ca o grafică încărcată sau plasată necorespunzător să nu atragă vizitatorii.

Încă de la început trebuie precizat că o pagină complexă din punct de vedere grafic se încarcă mai greu, deci este de preferat să fie inserate doar imaginile necesare, ale căror formate şi calitate vor trebui verificate. Din această perspectivă, sunt recomandate imagini în format *.gif sau *.jpeg. Tabelul de mai jos poate fi util pentru alegerea formatelor grafice pentru Internet:

1=Da 0=Nu	GIF87a	GIF89a	JPEG	P-JPEG	PNG
Profunzime de culoare	8-bit	8-bit	24-bit	24-bit	48-bit
Tipul compresiei	Fără pierderi	Fără pierderi	Cu pierderi	Cu pierderi	Fără pierderi
Întreţesere	1	1	0	1	1
Animaţie	0	1	0	0	0
Transparenţă	0	1	0	0	1
Transparenţă variabilă	0	0	0	0	1
Corecţie Gamma	0	0	0	0	1
Navigatoare	Explorer, Navigator	Explorer3, Navigator2	Explorer2, Navigator2	Explorer4, Navigator4	Explorer4, Navigator4

După alegerea şi prelucrarea imaginilor care urmează a fi inserate în pagină, în folderul care conţine paginile, este bine să fie creat un subfolder cu nume sugestiv, în care să fie copiate imaginile.

ATENŢIE: Imaginile trebuie să se găsească în folderul site-ului în momentul inserării lor, iar poziţia lor să nu fie ulterior modificată. Inserarea imaginii se face prin selectarea comenzii " Image... " din meniul " Insert ".

Fig. 1

Ca urmare a comenzii de mai sus, va apărea o fereastră (fig. 2) în care va putea fi specificată calea imaginii respective. Poate fi accesată opţiunea "From File", având astfel acces la o imagine din folderul cu imagini creat, dacă se lucrează în modul "Offline" (nu există acces direct la Internet). Dacă se lucrează "Online", poate fi accesată opţiunea "From Location" şi astfel poate fi inserată o imagine din orice locaţie din Internet, cu condiţia să fie corect specificată calea.

Fig. 2

 Din acest moment pot fi prelucrate imaginile din document, după cum se poate observa în continuare. În prima imagine este prezentat modul de redimensionare a imaginii (fig. 3). O altă posibilitate este oferită de opţiunile din meniul imaginii, accesat cu butonul drept al mouse-ului (sau din meniul Edit). Aşa cum se vede şi în figura 4, există posibilitatea de decupare ("Cut"), de copiere ("Copy") şi de lipire ("Paste"), în funcţie de opţiune. La acţionarea simultană a tastelor Alt+Enter sau la selectarea comenzii "Image Properties" va apărea o fereastră cu opţiuni de setare a proprietăţilor imaginii.

Figura3: Exemplu de redimensionare a imaginii

Figura4: Meniu de prelucrare a imaginii

Fereastra "Image Properties" (fig. 5) oferă posibilitatea de a integra mai bine imaginea inserată în pagina web. În lista "General" se poate configura comportamentul imaginii în pagina HTML. Dacă în caseta "Alternative Representation/Text" este scris un text, acesta va fi afişat în momentul în care cursorul va fi poziţionat pe imagine, în browser. De asemenea, există posibilitatea inserării unui link în pagină, astfel încât în momentul accesării cu un simplu clic a imaginii în browser, să aibă loc redirecţionarea spre o altă pagină sau spre alt fişier. Inserarea acestui link se realizează în caseta "Default Hyperlink/Location". Tot în această fereastră, dar în lista "Appearance", pot fi stabilite dimensiunile, marginile şi chenarul imaginii.

Fig. 5

 Inserarea imaginii poate fi realizată direct în html, utilizând sintaxa :

<img src=�nume_fisier.extensie''>

În acest caz, imaginea şi pagina web trebuie să se afle în acelaşi folder, sau:

<img src=�cale\nume_fişier.extensie�>.

•  vspace=�...%�

•  hspace=�...%�

Exemple:

•  <img src=�imagine.jpg� vspace=�10%� hspace=�20%�>

Opţiunile �vspace� şi �hspace�, urmate de valoarea numerică, specifică distanţa pe verticală/orizontală între imagine şi alte elemente din pagină.

•  <p align= "center" >

<a href= "ajutor.html" ><img border= "0" src= "imagini/poza.gif" alt= "Apasati aici" width= "388" height= "336" ></a></p>

Opţiunile �width� şi �height�, urmate de valoarea numerică, specifică dimensiunile imaginii inserate.

Imaginea "poza.gif", din directorul "imagini", va fi inserată centrat pe pagină, cu dimensiunile 388/336, direcţionată spre pagina "ajutor.html", având textul opţional "Apăsaţi aici".

Inserarea şi formatarea unui text

Comenzile de formatare se transmit folosind marcaje . Un marcaj este o succesiune de caractere cuprinse între semnele  < >. Dacă efectul unei comenzi date trebuie anulat, se utilizează un marcaj de anulare de forma </…>.

  1.Marcaje

MARCAJ HTML	MARCAJ DE ÎNCHIDERE	SEMNIFICAŢIE
<address>	</address>	Informaţii despre adresă şi despre autor
<body>	</body>	Corpul paginii HTML
<br>		Linie nouă
<head>	</head>	Informaţie de formatare HTML
<hn>	</hn>	Nivel de subtitlu al documentului (n=1-6)
<hr>		Rigla orizontală
<html>	</html>	Defineşte un fişier în format Web
<p>	</p>	Paragraf nou
<pre>	</pre>	Informaţie preformatată
<h1> ;<h2>.... <hn>	</h1> ;</h2>....</hn>	Dimensiunea dorită pentru textul respectiv(<h1> =bold maxim)

Exemplu :

   

    

 

2.Editarea textelor

•  Atribute pentru text

MARCAJ HTML	MARCAJ DE ÎNCHIDERE	SEMNIFICAŢIE
<b>	</b>	Efect bold
<i>	</i>	Efect italic
<u>	</u>	Efect underline
<strike>	</strike>	Trasează o linie orizotală prin text
<sub>	</sub>	Efect de indice
<sup>	</sup>	Scrie ca exponent
<big>	</big>	Efect de mărire cu o unitate a textului
<small>	</small>	Efect de micşorare cu o unitate a textului
<blink>	</blink>	Efect de clipire
<center > /<left>/<right>		Poziţionarea textului în centrul /stânga/dreapta paginii
<!-- . . . -->		Permite scrierea în pagina Web a unui comentariu

•  Tip de font : Times New Roman, Arial, Cursive etc.

•  Exemplu: <basefont style=”arial”> atribut1

•  <font face=" . . . "> . . . </font> :determină schimbarea fontului curent. Între ghilimele se introduce numele fontului dorit şi eventual unul sau mai multe fonturi de substituţie dacă pe calculatorul care afişează pagina primul font specificat nu este instalat.

•  Exemplu :

<font face="CountryBlueprint, Arial"> Reforma imobiliară</font> va afişa scrisul fie cu fontul CountryBlueprint fie cu Arial .

•  <basefont size="n">   : se introduce înaintea textului paginii şi impune mărimea fontului. Numărul n este o valoare între 1 (scrisul cel mai mic) şi 7 (cel mai mare scris). Textele marcate ca şi titluri (cu <h>) nu sunt afectate.

•  <font size="n"> . . . </font>  : determină scrierea textului cuprins între marcaje cu caractere de mărimea n. Mărimea este o valoare între 1 (caracterele cele mai mici) şi 7 (caracterele cele mai mari). Valoarea 3 este cea implicită.

•  Blocuri de texte :   <div>.....</div>

•  Margini :

<left margin....> % număr de pixeli

<top margin....> % număr de pixeli

•  Colorarea textului

•  <body text=”red”> . . . </body> : schimbă culoarea textului pentru toată pagina.

•  <body bgcolor="red"> . . . </body> : schimbă culoarea fondului pe toată pagina.

•  <font color="red"> . . . </font> : impune pentru textul dintre marcaje culoarea roşu.

LISTE

Listele permit realizarea pe pagină a unor înşiruiri de tip clasificare. Marcajele HTML permit definirea mai multor tipuri de liste.

a) Liste de tip definiţie: sunt declarate prin marcajul <dl>(definition list) şi are rânduri precedate de marcaje <dt> pentru titluri şi de marcaje<dd> pentru definiţii.

•  Exemplu :

<body>

<dl>

<dt>URL

<dd> adresa internet a unui site

</dl> </body>

b) Liste neordonate: încep cu <ul> şi se termină cu </ul>, fiecare poziţie din listă fiind inserată cu <li>.

•  Exemplu:

 c) Liste imbricate

•  <ul type=”circle''> afişează în loc de bulină un cerculeţ

•  <ul type=”square'> afişează în loc de bulină un pătrăţel

d) Liste ordonate - În cazul listelor ordonate, punctele caracteristice listelor neordonate sunt înlocuite cu numere/litere. Acest gen de liste încep cu <ol> şi se sfârşesc cu </ol>, fiecare poziţie din listă fiind inserată,ca şi în cazul listelor neordonate, cu <li>.

•  Exemplu :

Interfeţele editoarelor HTML

Front Page

Home Site

AceHTML

Dreamweaver

EDITAREA PAGINILOR WEB - Lansarea editorului

Paginile web sunt scrise într-un limbaj numit HTML (Hyper Text Markup Language). HTML permite utilizatorilor sa realizeze pagini care includ texte, grafica si indicatori la alte pagini de Web. Pentru realizarea documentelor HTML pot fi utilizate editoare simple de text (Notepad pentru Windows sau Joe în Linux) sau editoare create special pentru paginile web, editoare ce pot dispune de funcţii sofisticate pentru partea vizuală (WYSIWYG) sau pentru verificarea legăturilor în întregul site.

Lansarea editorului este realizată în funcţie de tipul de editor ales. Spre exemplu, dacă a fost ales:

- Notepad, programul va fi lansat din meniul Start-Programs-Accessories-Notepad.

- Word, lansarea acestuia are loc, de exemplu, pe calea Start-Programs-Microsoft Office-Microsoft Office Word.

Odată lansat editorul, pagina va fi redactată folosind sintaxa HTML şi va fi salvată cu extensia �html� sau �htm�.

Vizualizarea fişierului HTML poate fi realizată cu ajutorul unui browser web. Acesta permite afişarea şi manevrarea informaţiilor de tip text, imagine, sunet si executarea unor programe / documente care pot face parte din site-urile web. Browser-ul are o caseta de text în care utilizatorul poate sa scrie adresa documentului sau a site-ului dorit, adresa acestuia (numita URL - Uniform Resource Locator ) fiind unică.

• Editoare HTML: Front Page, HomeSite, AceHTML, Dreamweaver etc.
• Unele dintre cele mai cunoscute browsere web sunt Microsoft Internet Explorer, Mozilla Firefox, Mozilla Camino, Opera Software - Opera, Nintendo DS browser.

Sugestii : cautarea si extragerea de informatii pentru una dintre disciplinele studiate folosind motoarele de cautare

Calculatorul conectat la Internet poate fi un bun prieten, dacă este folosit cu înţelepciune. Cu ajutorul lui informaţia poate fi accesată mai rapid, cu atât mai eficient, cu cât subiectul căutat este mai clar conturat. Un simplu search într-un motor de căutare poate oferi informaţiile dorite, aranjate în ordine descrescătoare a numărului de vizualizări (la Google); criteriul de ordonare diferă în funcţie de motorul de căutare. Astfel pot fi realizate o lucrare, un referat la o disciplină de studiu şi nu numai, într-un timp scurt.

La iniţierea unei căutări, este bine să fie folosite cât mai puţine cuvinte, preferabil cuvinte-cheie, sugestive pentru subiectul căutat:

•  o anumită expresie, care poate fi marcată prin ghilimele; în acest mod vor fi evitate rezultatele inutile sau irelevante;

•  pot fi selectate diferite opţiuni în cadrul motorului de căutare folosit, în vederea limitării căutărilor în zona rezultatelor aşteptate: afişarea paginilor scrise într-o anumită limbă, afişarea paginilor care au fost vizitate în ultima perioadă (de exemplu 1 lună) sau a celor care au o legătură la o pagină dată etc; de exemplu, pentru a realiza un referat cu tema �Domnia şi biserica în evul mediu românesc�, poate fi iniţiată o căutare pe Internet. Atenţie, însă, la corectitudinea informaţiei existente în sursa folosită. În continuare, va fi exemplificat modul de lucru în cazul când este utilizat motorul de căutare Google.

Pasul 1. Accesarea motorului de căutare ( www.google.ro )

Pasul 2. În caseta Search se completează un text de forma �Domnia şi biserica în evul mediu�, fiind selectate opţiunile dorite prin bifarea casetelor corespunzătoare. Spre exemplu:

•  dacă se limitează căutarea la textele scrise în limba română, trebuie bifată opţiunea �pagini scrise în limba română�

•  butonul �Mă Simt Norocos� trimite automat la prima pagină găsită, conform criteriilor precizate pentru căutare.

SUGESTIE! Pentru a căuta informaţii în alte limbi este utilizată opţiunea �Unelte lingvistice�, iar pentru a selecta criterii suplimentare, cum ar fi data apariţiei articolului, formatul fişierului etc. poate fi utilizată opţiunea �Căutare avansată�.

Pasul 3. Apăsând butonul Căutare Google, vor fi afişate pagini care conţin informaţia căutată; dintre acestea poate fi aleasă pagina care interesează.

SUGESTIE! Opţiunile web ajută la filtrarea rezultatelor, în funcţie de necesităţi.

Pasul 4. Pentru a vizualiza documentul trebuie apăsat butonul Open, iar pentru a-l salva în calculator - butonul Save, urmând a fi scrisă calea spre folderul în care va fi salvat.

Dacă referatul nu este în format .doc, ci reprezintă conţinutul unei pagini web, pagina trebuie accesată, apoi va fi selectat textul care interesează şi care poate fi salvat într-un document Word. Un document poate fi descărcat în calculator utilizând opţiunea Download, urmată de Save şi calea pe care va fi salvat documentul.

Succes!

Adresarea politicoasă

Aşa cum membrii societăţii respectă anumite reguli de conduită în viaţa reală şi în Cyberspace există astfel de reguli, pentru a putea diferenţia normalul de impoliteţe.

Această adresare politicoasă poartă numele de cod de conduită pe internet sau Netichetă (Netiquette). Acest cod nu este unul oficial, el se respectă la compunerea unor articole sau e-mail-uri. Internetul se află în continuă expansiune, astfel că şi această Netichetă nu este alcătuită dintr-un număr fix de reguli, ci este adaptată la necesităţile comunicării pe internet.

Cele mai importante reguli componente ale Netichetei sunt:

•  Comunicarea prin Internet este foarte răspândită, chiar dacă dialogul este în timp real, însă interlocutorii nu se pot vedea între ei; acesta nu trebuie să fie un impediment în adresarea politicoasă ori în manifestarea respectului faţă de ceilalţi.

•  În internet trebuie respectat timpul celorlalţi utilizatori. Astfel, în comunicarea scrisă, mesajul trebuie să fie clar şi concis, nu redundant.

•  Pe internet pot apărea confuzii datorită conţinutului şi formulării; acestea trebuie evitate de la începutul comunicării, altfel vor exista neînţelegeri sau chiar viitoare conflicte.

•  Trebuie avut în vedere faptul că utilizatorii au aproape întotdeauna niveluri de cunoştinţe diferite, unii dintre ei fiind mai puţin informaţi, prin urmare necesitând, eventual, explicaţii suplimentare.

•  Toleranţa reciprocă a celor care intră în legătură.

•  Asumarea responsabilităţii pentru propriile acţiuni.

•  Textele nu trebuie scrise cu majuscule, deoarece s-a constatat că sunt mai greu de citit.

•  Dacă se comunică verbal, prin intonaţie se exprimă starea interlocutorului. Sentimentele exprimate pot fi, însă, greşit înţelese de către acesta. Pentru a aduce un supliment explicativ, pot fi folosite simbolurile emoţionale (emoticoane).

Smiley, emoticon

Un smiley este o schiţă a unei feţe zâmbitoare, de obicei galbenă.

Un emoticon este o expresie textuală ce reprezintă starea de spirit a unei persoane sau expresia feţei. Ele sunt adesea folosite pentru a atenţiona asupra stării emoţionale dintr-un răspuns sau o declaraţie şi pot schimba interpretarea unui text simplu.

Pe forum-urile web, emoticoanele de text sunt deseori înlocuite automat cu mici imagini corespunzătoare, care au ajuns să fie numite, de asemenea, Emoticoane. Utilizarea emoticoanelor datează din secolul al XIX-lea, ele fiind utilizate în mod obişnuit în cazul textelor pline de umor. Formele digitale ale emoticoanelor au fost incluse pe Internet la propunerea lui Scott Fahlman, într-un mesaj din 19 septembrie 1982.

Emoticoanele variază ca mărime, formă şi culoare, aşa cum se poate observa în capturile alăturate.

Pentru a:
•  insera faţa care zâmbeşte nu trebuie decât să se tastateze : = ) şi va apărea J (faţa zâmbitoare sau smiley face)
•  indica tăcerea: -X
•  indica o privire şocată: -O.

Firewall

În reţelele de calculatoare, un firewall este un dispozitiv sau o serie de dispozitive configurate în aşa fel încât să filtreze, să cripteze sau să intermedieze traficul între diferite domenii de securitate pe baza unor reguli predefinite. Un paravan de protecţie (firewall-ul) poate ţine la distanţă traficul Internet care poate afecta sistemul calculatorului: hackeri, worms şi anumite tipuri de viruşi. Acesta mai poate împiedica participarea computerului la un atac împotriva altor calculatoare, fără cunoştinţa sau voinţa utilizatorului.

Modul de funcţionare al unui firewall:

 

Un firewall cooperează îndeaproape cu un program de routare, care examinează fiecare pachet de date din reţea (cea locală sau cea exterioară) ce va trece prin serverul gateway, pentru a hotărî dacă va fi trimis mai departe spre destinaţie sau nu. De asemenea, un firewall include sau lucrează împreună cu un server proxy care face cereri de pachete în numele staţiilor de lucru ale utilizatorilor. În cele mai întâlnite cazuri aceste programe de protecţie sunt instalate pe calculatoare ce îndeplinesc numai această funcţie şi care sunt instalate în faţa routerelor.

Soluţiile firewall se împart în două mari categorii:

•  cele profesionale hardware sau software dedicate protecţiei întregului trafic dintre reţeaua unei întreprinderi sau instituţii

•  firewall-urile personale dedicate monitorizării traficului pe calculatorul personal.

Un firewall este folosit pentru două scopuri:

•  pentru a ţine în afara reţelei utilizatorii rău intenţionati (viruşi, worms, hackeri, crackeri)

•  pentru a deservi utilizatorii locali în reţea în mod normal, conform autorizărilor respective.

Politica firewall-ului

Înainte de a construi un firewall trebuie hotărâtă politica sa, pentru a şti exact care va fi funcţia sa şi în ce fel se va implementa această funcţie.

Politica firewall-ului se poate alege urmând câţiva paşi simpli:

•  se aleg serviciile care trebuie oferite de firewall

•  se desemnează grupurile de utilizatori care vor fi protejaţi

•  se defineşte amănunţit gradul de protecţie de care are nevoie fiecare grup de utilizatori şi cum vor fi implementate protecţiile necesare

•  se face cunoscut utilizatorilor că oricare alte forme de acces nu sunt permise.

Clasificare

Firewall-urile pot fi clasificate după:

•  Layerul (stratul) din stiva de reţea la care operează.

•  Modul de implementare.

În funcţie de layerul din stiva TCP/IP (sau OSI ) la care operează, firewall-urile pot fi:

a) Layer 2 ( MAC ) şi 3 ( datagram ): packet filtering .

b) Layer 4 ( transport ): tot packet filtering, dar se poate face diferenţa între protocoalele de transport şi există opţiunea de "stateful firewall", în care sistemul ştie în orice moment care sunt principalele caracteristici ale următorului pachet aşteptat, evitând astfel o întreagă clasă de atacuri.

c) Layer 5 ( application ): application level firewall (există mai multe denumiri). În general se comportă ca un server proxy pentru diferite protocoale, analizând şi luând decizii pe baza cunoştinţelor despre aplicaţii şi a conţinutului conexiunilor.

În funcţie de modul de implementare, firewall-urile se pot împărţi în două mari categorii:

•  dedicate, în care dispozitivul care rulează software-ul de filtrare este dedicat acestei operaţiuni şi este practic "inserat" în reţea (de obicei chiar după router); are avantajul unei securităţi sporite.

•  combinate cu alte facilităţi de networking; de exemplu, routerul poate funcţiona în acelaşi timp şi pe post de firewall, iar în cazul reţelelor mici, acelaşi calculator poate juca în acelaţi timp mai multe roluri: de firewall, router, file server, print server.

Express managed e-mail security

Servicii IBM de securitate a datelor pentru protecţia mesageriei

Prima linie de apărare împotriva atacurilor prin e-mail, înainte ca acestea să afecteze reţeaua

În lumea conectată în care trăim, e-mail-ul este, fără îndoială, un instrument de afaceri esenţial. Din păcate însă, el reprezintă şi o ameninţare serioasă asupra securităţii. E-mail-ul poate transporta viruşi, spam, imagini neadecvate şi alt conţinut nociv care pot compromite serios activitatea unei firme - influenţând productivitatea angajaţilor şi reprezentând un risc potenţial pentru întreaga organizaţie.

Pentru soluţionarea acestor probleme, IBM a creat soluţia Express managed e-mail security, care contribuie la reducerea riscurilor inerente ale comunicării prin e-mail. Soluţia conţine un pachet complet de servicii care scanează şi monitorizează e-mail-urile din internet înainte ca acestea să ajungă în reţea, protejând astfel e-mail-ul companiei de conţinut nociv şi distructiv.

Express managed e-mail security oferă patru module opţionale care interceptează şi restricţionează transferul e-mail-urilor care conţin viruşi, spam, imagini neadecvate şi alt fel de conţinut nedorit. Folosind tehnologia MessageLabs, lider mondial în domeniul serviciilor administrate de securitate a e-mail-urilor, acest serviciu administrat al IBM a fost conceput pentru a oferi o protecţie îmbunătăţită şi un răspuns mai rapid la atacurile tot mai numeroase asupra organizaţiilor, la un preţ foarte accesibil.

• Soluţia a fost concepută pentru a:
• Asigura utilizatorilor de e-mail un inbox mai curat, fără viruşi, spam sau alt conţinut nedorit
• Păstra în carantină, în afara reţelei, atacurile venite prin e-mail
• Asigura un cost total de proprietate (TCO) scăzut şi costuri predictibile bazate pe numărul utilizatorilor de e-mail dintr-o companie
• Nu avea nevoie de hardware şi software suplimentare, personal IT dedicat sau eforturi de întreţinere complexe
• Fi simplu de instalat, configurat şi administrat
• Asigura service şi asistenţă 24x7x365 în întreaga lume cu monitorizarea atacurilor şi răspuns adecvat
• Asigura protecţie în timp real la atacurile viruşilor
• Îmbunătăţi productivitatea angajaţilor
• Se putea dezvolta odată cu evoluţia cerinţelor unei organizaţii
• Combate atacurile dinamice, din ce în ce mai complexe, prin actualizări continue folosind inteligenţa artificială şi motoare de auto-învăţare
• Funcţiona cu orice tip de sistem de e-mail

• Crearea primei linii de apărare

Serviciile Express managed e-mail security fac parte din portofoliul de soluţii IBM Express Advantage�, creat special pentru a ajuta organizaţiile în ascensiune să facă faţă provocărilor lumii �on demand�. Acest serviciu se bazează pe cea mai avansată tehnologie existentă şi pe o infrastructură globală puternică, flexibilă, sigură, care acţionează ca o primă linie de apărare prin scanarea e-mail-urilor şi îndepărtarea ameninţărilor asupra reţelei

• Gestionarea costurilor şi complexităţii IT

Soluţia Express managed e-mail security este disponibilă la un preţ deosebit de competitiv prin intermediul partenerilor de afaceri IBM locali. Deoarece nu necesită achiziţia şi instalarea de produse hardware şi software suplimentare, companiile nu trebuie să facă eforturi bugetare substanţiale, iar opţiunile de securitate alese devin funcţionale imediat, instalarea fiind foarte simplă. Componentele de securitate disponibile sunt: anti-virus, anti-spam, control al imaginilor şi control al conţinutului.

Costurile de subscriere depind de opţiunile selectate şi de numărul de utilizatori, fiecare modul selectat incluzând şi suport IBM Help Desk. Odată cu creşterea nevoilor organizaţiei, pot fi adăugate rapid resursele suplimentare necesare.

Mai mult, deoarece serviciile sunt asigurate non-stop de IBM - un furnizor puternic şi de încredere - organizaţiile îşi pot folosi resursele pentru îndeplinirea activităţilor de bază, riscurile fiind limitate.

Solutie pentru administrarea securitatii e-mail-urilor

Dell şi Symantec au eleborat un pachet format din echipamente şi aplicaţii care să controleze, să arhiveze şi să administreze într-un mod sigur mediile Microsoft Exchange din companiile mici şi mijlocii. Dell Secure Exchange constă din servere PowerEdge, sisteme de stocare PowerVault şi aplicaţiile Symantec Mail Security 8200, Symantec Mail Security pentru Microsoft Exchange, Symantec Enterprise Vault şi Backup Exec. Produsul, care poate efectua scanări anti-virus ale e-mailurilor, are şi capabilitatea de a arhiva şi de a recupera mesaje. Acestea sunt arhivate pe sistemele de stocare şi protejate de Backup Exec. Pachetul este destinat companiilor care au între 500 şi 2000 de adrese de e-mail. Preţul pentru un astfel de produs începe de la 54 700 de dolari.

Semnatura digitala

1. Ce este un certificat digital?

O semnătură digitală reprezintă o informaţie care îl identifică pe expeditorul unui document. Semnatura digitală este creată prin criptarea conţinutului documentului, folosind cheia criptografică a expeditorului. Aceasta face ca semnătura să fie unică atât pentru fişier cât şi pentru deţinătorul cheii, oferindu-se astfel atât integritate cât şi autentificare. Orice modificări aduse documentului afectează semnătura. Semnăturile digitale utilizează criptarea asimetrică, în care se foloseşte o cheie pentru a crea semnătura şi o altă cheie, legată de prima, pentru a o verifica.

2. Pentru ce este folosit un certificat digital?

Certificatul digital este utilizat pentru o gamă variată de tranzacţii electronice care includ e-mail, comerţul electronic, transferul electronic de fonduri. Certificatul digital reprezintă un instrument în stabilirea unui canal securizat pentru comunicarea informaţiilor confidenţiale.

3. De ce avem nevoie de un certificat digital?

Magazinele virtuale, transferurile electronice bancare şi alte servicii electronice sunt instrumente convenabile, ce pot fi utilizate chiar de acasă. Fără o protecţie specială există anumite riscuri în tranzacţiile online. Certificatul digital rezolvă această problemă, furnizând o modalitate electronică pentru verificarea identităţii unui individ. În mod asemănător, un server securizat trebuie să aibă propriul certificat digital, pentru a demonstra utilizatorilor ca acel server este utilizat chiar de organizaţia respectivă şi informaţiile furnizate sunt legale.

4. Cum funcţionează un certificat digital?

Certificatul digital foloseşte tehnici de criptare cu cheie publică utilizând o pereche de chei, legate între ele, o cheie publică şi o cheie privată. Cheia publică poate fi utilizată pentru a verifica un mesaj semnat cu cheie privată sau pentru a cripta un mesaj ce poate fi decriptat, folosind doar cheia privată. Securitatea mesajelor criptate se bazează pe securitatea cheii private, ce trebuie protejată împotriva utilizării neautorizate. Un certificat digital este semnat de către autoritatea de certificare care emite acel certificat.

5. Ce înseamnă autentificare?

Autentificarea permite destinatarului unui mesaj digital să se bazeze atât pe identitatea expeditorului cât şi pe integritatea mesajului.

6. Ce este o semnătură digitală?

O semnătură digitală pentru documentele electronice este echivalentă cu o semnătură olografă pentru documentele tipărite. Semnătura reprezintă un eşantion de date care demonstrează că o anumită persoană a scris sau a fost de acord cu acel document căruia i s-a ataşat o semnătură. Semnăturile digitale permit autentificarea mesajelor digitale, asigurând destinatarul de identitatea expeditorului şi de integritatea mesajului.

7. Care este perioada de valabilitate a unei semnături digitale?

În mod obişnuit, o cheie expiră după o anumită perioadă de timp, cum ar fi un an, iar documentele semnate cu o cheie expirată nu mai pot fi acceptate. Prin înregistrarea unui contract cu o semnatură digitală time-stamping în momentul semnării, semnătura poate fi validată chiar şi după expirarea cheilor. Orice document semnat digital confirmă faptul că valabilitatea semnăturii poate fi verificată şi după expirarea cheilor.

8. Cum se utilizează un certificat digital?

Când sunt primite mesaje semnate digital, certificatul digital al semnatarului poate fi verificat, pentru a afla dacă acesta nu e falsificat. În momentul în care cineva trimite mesaje, poate semna aceste mesaje şi poate alătura certificatul digital, pentru a asigura destinatarul că acel mesaj a fost trimis chiar de acea persoană. Certificatul digital poate fi folosit pentru a accesa un site web securizat, în calitate de membru al acestuia.

9. Cum se obţine un certificat digital?

Orice persoană care doreşte să obţină un certificat digital se adresează mai întâi unei instituţii de certificare autorizate. Orice autoritate de certificare solicită utilizatorului informaţii minime privind identitatea acestuia, înainte de a-i elibera acest certificat.

10. Ce acte sunt necesare pentru obţinerea unui certificat digital?

Persoana care doreşte să obţină un certificat digital, trebuie să prezinte o declaraţie autentificată la notar. Pentru cetăţenii români, identificarea se realizează pe baza buletinului/cărţii de identitate. Pentru cetăţenii străini, identificarea se va face pe baza paşaportului. Dacă persoana care doreşte să obţină un certificat digital reprezintă o organizaţie sau companie, pe lângă actele obişnuite, este necesară o adresă din partea respectivei companii.

11. Ce etape se parcurg pentru obţinerea unui certificat digital?

Eliberarea certificatului presupune parcurgerea următoarelor etape:
- prezentarea documentelor solicitate de către autoritatea de certificare;
- achiziţionarea dispozitivului securizat pe baza căruia se generează perechea de chei (publică şi privată) şi cu care va fi ridicat, ulterior, certificatul;
- achitarea contravalorii certificatului;
- instalarea driverelor şi utilitarelor aferente dispozitivului securizat în sistem;
- completarea formularului de înregistrare online.

12. Care sunt cerinţele minime de sistem pentru utilizarea unei semnături digitale?

Certificatul digital poate fi utilizat pe orice calculator care are instalat:
- unul dintre sistemele de operare: Windows98SE; WindowsMe; Windows2000/XP; Windows2003;
- o aplicaţie client de e-mail: Microsoft Outlook (incepand cu versiunea 2000); Outlook Express Netscape (începând cu versiunea 4.67); Lotus Notes (începând cu_versiunea_6.5)
- browser web: Internet Explorer (începând cu versiunea 6.01); Netscape Communicator (începând cu versiunea 4.67).

13. Ce informaţii conţine certificatul digital?

•  Prenumele - prenumele persoanei (maxim 20 caractere)

•  Numele - numele persoanei (maxim 30 caractere)

•  Adresa de e-mail - (maxim 64 caractere)

•  Societatea - societatea în care lucrează (maxim 64 caractere)

•  Funcţia - funcţia persoanei (maxim 20 caractere)

•  User Windows Domain - cont utilizator domeniu (maxim 130 caractere)

•  Ţara - ţara în care îşi desfăşoară activitatea (maxim 2 caractere)

Atenţie! Nu se pot asocia certificate digitale unor adrese de e-mail de pe internet (yahoo, hotmail, etc.).

Outlook Express

Outlook Express este o aplicaţie care se instalează o dată cu Windows XP şi este utilizată pentru a trimite şi primi mesaje electronice (e-mailuri) prin Internet. Moduri de lansare:
• dublu click pe icoana de pe desktop
• Butonul Start -> All Programs

Meniurile sunt asemănătoare cu cele ale altor aplicaţii Windows. Bara de instrumente conţine următoarele butoane:
• Create Mail – creează un mesaj nou
• Send / Recv – trimite / primeşte mesaje
• Addresses – agenda electronică cu adresele de e-mail
• Find – caută anumite mesaje. Observaţie : Pe bara de instrumente pot exista mai multe butoane.

Directoarele standard din fereastra Folders sunt: • Inbox – directorul de mesaje primite • Outbox – directorul de mesaje care urmează să fie trimise • Send Items – directorul de mesaje trimise • Deleted Items – directorul de mesaje şterse • Drafts – directorul de mesaje în curs de redactare.

Crearea de mesaje se face cu ajutorul butonului-scurtătură Create Mail , care deschide o fereastră de editare de mesaje: To – adresa de email propriu-zisă (sau din Agendă); Cc (sau Bcc ) – copie la indigo a acestui mesaj pe care îl va primi altă persoană Subject – titlul mesajului şi corpul mesajului. Pentru a trimite mesajul se va da click pe Send .

Butonul ( Attach ) se foloseşte pentru a ataşa fişiere mesajului.
Butonul ( Priority ) se foloseşte pentru a ataşa mesajului importanţa lui.
Butonul Sign se foloseşte pentru semnături digitale.
Butonul Encrypt (sigiliu digital) asigură confidenţialitate mesajelor prin cifrarea simetrică şi autentificarea originii lor prin semnătură digitală.

Dacă ai primit un mesaj şi doreşti să trimiţi înapoi un răspuns, poţi proceda astfel: • Reply răspuns (adresa destinatarului va fi completată, iar la subiect va apare Re: …) • Reply All trimite răspunsul tuturor celor care au primit mesajul la care se răspunde • Forward trimite mesajul la o adresă specificată, cu păstrarea conţinutului şi a antetului, iar ca titlul apare Fwd: …..